| 1.
|
DESCURAJ'A, descurajez, vb. I. Refl. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva să-si piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. - După fr. d'ecourager. Sursă
: DEX'98
( 23975)
- RACAI |
| |
| 2.
|
A descuraja ≠ a îmbărbăta, a încuraja
Sursă
: Antonime
(68700)
- siveco |
| |
| 3.
|
DESCURAJ'A vb. a (se) demoraliza, a (se) deprima, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)
Sursă
: Sinonime
(181144)
- siveco |
| |
| 4.
|
descuraj'a vb., ind. prez. 1 sg. descuraj'ez, 3 sg. si pl. descuraje'ază, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 3 sg. si pl. descuraj'eze; ger. descurajând
Sursă
: DOR
(239573)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE DESCURAJ//'A mă ~'ez intranz. A-si pierde curajul, siguranţa în forţele proprii; a se demoraliza. /<fr. d'ecourager
Sursă
: NODEX
(331560)
- siveco |
| |
| 6.
|
A DESCURAJ//'A ~'ez tranz. A face să se descurajeze; a demoraliza; a demonta. /<fr. decourager
Sursă
: NODEX
(331559)
- siveco |
| |
|
|